Codruța Vulcu, fondatoarea ARTmania: „Ne lipsește o strategie de ţară în plan cultural!”

- - 7- 252 vizualizari


Codruța Vulcu este fondatoarea festivalurilor ARTmania și Blaj aLive și tot ea conduce Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale (AROC). S-a născut la Sibiu, a studiat Artele în București, primul concert l-a organizat pe când nu avea cu mult peste 20 de ani, pentru trupa Nightwish, iar doi ani mai târziu, în 2006, în Piața Mare din Sibiu apărea festivalul ARTmania, care îmbină atât de spectaculos muzica rock și arta vizuală și care, iată, a ajuns la a treisprezecea ediție, ce se va desfășura între 27 și 28 iulie.

În toți aceti ani, Codruța Vulcu a întâlnit numeroși artiști, de la HIM la Manu Chao sau  Jon Lord de la Deep Purple, a transformat idei în realitate punând la cale evenimente culturale de amploare într-o țară guvernată de haos fiscal și legislativ. Cândva a trăit doi ani în Danemarca, la Copenhaga, și uneori încă mai are nostalgia nordului în care totul se întâmplă altfel. Rămâne însă aici, în România, unde, ca președinte AROC, și-a făcut o prioritate din „a deschide dialogul cu autoritățile statului român şi de a convinge aceste autorităţi asupra rolului vital pe care antreprenoriatul cultural îl are în dezvoltarea unei societăţi sănătoase şi libere”. Despre provocări culturale, așadar, în România anului 2018, într-o discuție cu Codruța Vulcu, în așteptarea #ARTmania13.

 

Cum și unde ai copilărit și cum ai ales să studiezi Artele?

Codruța Vulcu: M-am născut la Sibiu și tot acolo mi-am petrecut primii ani din viață.

 

Din primii ani de viață am fost pasionată de artă. Desenam, pictam și modelam cu mare ușurință și încântare. Iar de la pasiune până la studiu nu a fost decât un pas, desigur, poate nu cel mai ușor de făcut. Provin dintr-o familie de medici, ingineri și chimisti. O profesie în zona artei nu era privită cu mare încântare. Totuși, văzând determinarea și talentul, am beneficiat de tot sprijinul părinților mei și am fost admisă la Liceul de Arte din Sibiu, cu nota maximă la probele de specialitate.

 

Începând cu clasa a XI-a, la doar 16 ani, părinții au acceptat să fiu transferată la Liceul „Nicolae Tonitza” din București. Au înteles importanța studiului într-un mediu competitiv și cu profesori de elită. Șansele de a fi admis la Academia de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” creșteau astfel considerabil, la acea dată fiind foarte puține locuri și foarte mulți studenți care își doreau să intre pe porțile academiei.

 

Odată cu trecerea anilor am realizat cât de dificilă trebuie să fi fost decizia de a-și lăsa copilul singur, la București, la o vârstă atât de fragedă. Dar sunt convinsă că nu au regretat. Am fost admisă la Academie imediat ce am terminat liceul, având din nou notă maximă la probele de specialitate.

 

Ce-ți amintești din anii de studenție, cum trăiai și la ce visai pe atunci?

Codruța Vulcu:  Bucureştiul studenţiei mele a fost mult mai liniştit în comparaţie cu ceea ce trăim astăzi. Accesul la informaţie nu era atât de facil. În primii ani doar auzisem despre telefonul mobil. Neexistând atât de mulţi stimuli externi aveam liniştea necesară de a acorda atenţie totală pasiunii pentru pictură, fotografie, carte şi muzică.

 

Locuiam într-o mansardă, lângă parcul Cişmigiu, în imediata vecinătate a Casei Radio. Deţineam un radio-casetofon vechi şi nu prindeam alte posturi decât cele emise de postul naţional. Astăzi, răsfoind caietul de amintiri, nu regret acest aspect. Atunci m-am îndrăgostit de teatrul radiofonic şi de muzica clasică.

 

Şi mai erau prietenii alor mei, de la care închiriaserăm mansarda, care locuiau la etajul 1 – familia Canarache. O familie de mare clasă, cu o educaţie aleasă. Prin audiţia colecţiei lor de casete şi viniluri am descoperit muzica progresivă şi jazz-ul.

 

Tot în anii studenției am început să călătoresc, cu rucsacul în spate, la festivalurile europene. Și să descopăr experiența sufletească de o încântare absolută, pe care audiția live a muzicii ți-o poate aduce.

 

Cum ai descrie acum, pe scurt, primul eveniment cultural pe care l-ai organizat? Cum a început totul?

Codruța Vulcu: Aveam 21 de ani şi luna august m-a găsit la festivalul Sziget din Budapesta. Reuşisem să fac rost de o acreditare şi m-am dus la conferinţa de presă a celor de la Nightwish, o formaţie deja binecunoscută la noi. Cum nu prea ştiam care este cutuma întrebărilor la astfel de conferinţe, m-am trezit chestionând legătura versurilor cu mitologia Egiptului antic, semnificaţia termenilor folosiţi şi relevanţa lor pentru compozitor. Studiam, la facultate, istoria Egiptului antic şi eram deosebit de curioasă de conexiunile unei formaţii nordice cu această cultură străveche.

 

Dar un lucru interesant s-a petrecut imediat după conferinţă. Membrii formaţiei şi managerul lor au intrat în vorbă cu mine, am discutat despre istorie, Egipt şi posibilitatea unui show în România. La acea dată nu se organizau multe concerte pe la noi. Mânată de entuziasm şi exaltare, asezonate cu inconştienţa vârstei, le-am lansat invitaţia de a concerta la Bucureşti. Invitaţie pe care ei au acceptat-o. Aşa a început totul!

 

Desigur, ajunsă acasă perspectiva organizării unui concert nu mai părea atât de îmbietoare, căci nu aveam nici o experienţă anterioară. Dar în Ardeal avem o vorba, împrumutată de la saşi – „Ein Mann, Ein Wort”. Adică, valorezi atât cât îţi respecţi cuvântul.

 

În 2004, Nightwish cântau la Bucureşti, la Sala Palatului, în faţa a peste 4.000 de fani. A fost o nebunie, dar o nebunie frumoasă. Iar 13 ani mai târziu trăiesc în continuare în acel vis atunci devenit realitate.

 

Cum a apărut ARTmania, în 2006? Cum vedeai Sibiul cultural pe atunci?

Codruța Vulcu: În 2006 nu se organizau multe evenimente culturale la Sibiu. Numele marcante erau Festivalul Internaţional de Teatru şi Festivalul de Jazz, evenimente alături de care eu am crescut şi care m-au influenţat enorm. Eram înaintea anului „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007”, an ce a marcat transformarea radicală a oraşului. Sibiului în particular, şi României în general, le lipsea un festival dedicat iubitorilor de muzică, în special muzică rock. Iar rockul era curentul muzical predominant, în Europa, în acea perioadă.

 

Din fericire, şi cu ceva efort, am reuşit sa îi convingem pe finlandezii de la HIM să participe la prima ediţie ARTmania. Formaţia era cap de afiş la marile festivaluri Europene, iar un festival proaspăt lansat, undeva în Europa de Est, nu era o primă prioritate. A fost o ediţie cu peripeţii, cu multe poveşti haioase care vor face cu siguranţă deliciul generaţiilor viitoare, dar care a pus bazele unei comunităţi care şi astăzi îşi petrece finalul de iulie la Sibiu.

 

Cum ai rezuma azi acești 13 ani?

Codruța Vulcu: Au fost 13 ani intenşi, frumoşi, nebuni. Dar cred cu tărie, şi pot confirma din experienţă, că pentru a rezista în această industrie, şi mai ales în această ţară, îţi trebuie multă rezilienţă.

 

La ce să ne așteptăm de la a 13-a ediție a festivalului?

Codruța Vulcu: În primul rând la muzică de foarte bună calitate. Îl avem confirmat pe Steven Wilson, compozitorul şi interpretul principal din spatele formaţiei Porcupine Tree. Măiestria sa artistică, geniul componistic şi dexteritatea în interpretare sunt rar egalate în zilele noastre. De asemenea, avem câteva formaţii tinere, din noul val european de rock şi metal. Cred că ei vor fi, în câţiva ani, capetele de afiş de la marile festivaluri europene.

 

Este o ediţie matură, asumată, în care fiecare formaţie prezentată a fost atent aleasă. Este şi o ediţie îndrăzneaţă, aducând o transformare şi un progres la nivel de „sound”. Se sparg nişte ţipare vechi, urmând un trend de dezvoltare şi reînnoire foarte prezent în Europa, dar păstrând şi linia roşie stilistică de la care festivalul nu s-a abătut prea mult în cei 13 ani.

 

Din 2017, ARTmania include și East European Music Conference. Despre  ce e vorba, care este scopul și ce întâlniri aduce evenimentul în acest an?

East European Music Conference reunește reprezentanți ai festivalurilor europene de mare anvergură (printre care Mad Cool Festival, EXIT Festival sau Roskilde Festival), producători și manageri din industria muzicală europeană, într-un eveniment unic ca anvergură în spațiul românesc. După o primă ediție în care peste 400 de persoane – participanți și invitați – din mediul cultural românesc și european au schimbat idei și au împărtășit concluzii, cea de-a doua ediție continuă inovația pe piața românească a evenimentelor de profil cu încă un program de avangardă: Romanian Music Export. RME este primul program românesc din zona antreprenorială care își asumă zona de promovare și de export muzical la nivel european, va fi gata de start odată cu ediția a doua EEMC și va fi disponibil pentru participanții și invitații la conferință.

 

Cum vezi Sibiul cultural de azi?

Codruța Vulcu: Sibiul este mult schimbat faţă de 2006, an în care am lansat festivalul ARTmania. Cred, în acelaşi timp, că momentan trăieşte pe vechea glorie, câştigată în anul Capitalei Culturale şi imediat în anii de apoi. Cred că strategia de dezvoltare culturală a oraşului are nevoie de un suflu nou, adaptat la tendinţele actuale europene şi mondiale. Dar văd deschidere spre nou şi dorinţă de transformare la nivelul autorităţii locale, motiv pentru care am încredere în viitor.

 

Ai fondat apoi Blaj aLive, un alt eveniment de succes. Care au fost provocările în privința lui și ce amintiri ai de acolo?

Codruța Vulcu: Festivalul Blaj aLive a fost o mare provocare căci a avut că scop, chiar din fază de proiect, relansarea unui spaţiu cultural cândva de importanţă majoră pentru România.

 

A fost dificil să convingem artiştii, partenerii şi finanţatorii că acolo, pe o câmpie uitată de lume, se poate organiza un festival internaţional, cu mai multe scene, nume sonore, camping şi tot ceea ce presupune un astfel de angrenaj.

 

Nu a fost uşor, dar astăzi, la a cincea ediţie, ne putem lăuda cu faptul că pe Câmpia Libertăţii au concertat formaţii precum: Manu Chao La Ventura, Awolnation, Amy Mcdonald, Matisyahu, Seether, Sunrise Aveneu etc. Mulţi dintre artişti veniţi pentru prima data în România, la Blaj!

 

Cea mai mare recompensă pe care acest festival mi-a adus-o a fost transformarea observată în localnici, în cei 5 ani de eveniment. Schimbarea pozitivă pe care actul cultural şi experienţa o pot aduce în societate. Mi-ar plăcea să reuşim să alocăm mai mult timp pentru a genera conţinut pentru grupuri de oameni aflaţi în afara zonei noastre de confort, în afara bulei iluzorii în care trăim în marile oraşe. Din aceste zone, consider eu, se va produce adevărata schimbare la faţă a României.

 

Ai colaborat cu nume extrem de cunoscute din muzică. Ne poți povesti câteva dintre întâlnirile cu aceștia?

Codruța Vulcu: Sunt doi artişti care m-au marcat profund, prin stil, eleganţă, caracter şi modestie.

 

Primul este Jon Lord de la Deep Purple. Am avut onoarea să-i organizez un eveniment chiar în ultimii săi ani de viaţă. Căldura pe care o arăta celorlalţi oameni, graţia şi nobleţea caracterului au fost balsam pentru suflet. Am înţeles atunci ce înseamnă adevărata valoare. Ea nu trebuie să epateze, căci radiază prin simpla prezenţa.

 

Al doilea este Serj Tankian, solistul formaţiei System of a Down. Un caracter complex, cu o vastă cultură, depăşind cu mult cunoaşterea din zona muzicală şi artistică. Am petrecut alături de el cele mai frumoase ore de dezbateri purtate vreodată în industrie. Un om bine informat, cu o poziţie publică asumată în acord cu propriile convingeri, dar şi deosebit de modest. Cred că a fost unul din puţinii artişti care au venit în plimbare la scenă, chiar înainte de concert. Fiind cazat în zona centrală a oraşului Sibiu, a considerat că ar fi o insultă la adresa naturii să îl aducem cu maşina.

 

Şi mai este o situaţie pe care nu o voi uita niciodată. Modul în care a interacţionat cu cei doi voluntari care asistau formaţia în zona de catering. Căldura, respectul şi prietenia cu care i-a tratat cred că vor rămâne de referinţă pentru aceşti tineri, care atunci erau proaspăt admişi la Universitatea de Medicină. Şi nişte fani împătimiţi System of a Down.

Cum trăiești în viața de zi cu zi?

Codruța Vulcu: Cu muncă, foarte multă muncă. Dar nu mă pot plânge de acest aspect, căci sunt printre cei norocoşi care pot îmbina pasiunea cu profesia. Sunt în continuare o mare amatoare de muzică, fotografie şi carte, iar studiul acestora mă ajută în dezvoltarea proiectelor culturale.

 

Vă mărturisesc totuşi că mi-aş dori, în timp, să am mai puţin de-a face cu partea operaţională a evenimentelor, păstrând în schimb implicarea în partea creativă şi de concept.

 

În rest, sunt o mare iubitoare de apă, astfel încât, dacă nu mă găsiţi la un festival sau la o conferinţă dedicată industriei muzicale, cu siguranţă mă găsiţi pe o mare a acestei lumi, la sailing, diving etc.

 

Ce e cel mai dificil în antreprenoriatul cultural în România anului 2018?

Codruța Vulcu: Haosul fiscal și legislativ! Nu cred că am trăit ceva similar în ultimii 14 ani de când activez în acest domeniu.

 

Ești și președintele Asociației Române a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale (AROC). Care consideri că sunt principalele reușite ale asociației de până acum și ce vă propuneți mai departe? Care sunt problemele de pe lista de priorități?

Codruța Vulcu: Cred că prima realizare este că am adunat, la aceeaşi masă, cei mai mari operatori culturali din zona antreprenorială. Să lase la uşă spiritul concurenţial şi să coopereze pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente, pentru implementarea unor principii şi bune practici, este o mare reuşită.

 

Prioritatea principală este de a deschide dialogul cu autoritățile statului român şi de a convinge aceste autorităţi asupra rolului vital pe care antreprenoriatul cultural îl are în dezvoltarea unei societăţi sănătoase şi libere.

 

Ce te motivează?

Codruța Vulcu: Credința într-o lume mai bună, bazată pe respect, diversitate, educație și evoluție.

 

Ce crezi că ar trebui să se schimbe pe plan cultural în România?

Codruța Vulcu: Dacă ar fi să intrăm în detalii sunt enorm de multe lucruri de corectat, de îmbunătăţit. Dar ceea ce cred că ne lipseşte fundamental este o strategie de ţară în plan cultural. Strategie asumată transpartinic, a cărei rezultate se vor vedea în decursul unei generaţii. Strategie în care să ne conservăm patrimoniul dar în acelaşi timp să susţinem inovaţia şi dezvoltarea.

Lucrând în toți acești ani cu artiști străini, te-ai gândit vreodată să pleci din România? De ce?

Codruța Vulcu: Am locuit aproximativ doi ani la Copenhaga, în Danemarca. Mi-a plăcut foarte mult şi am rămas cu nostalgia unei vieţi trăite într-un oraş, pe malul mării. Aceste oraşe au o poetică aparte, care te inspiră. Iar în particular, oraşele din ţările nordice au o relaxare şi un firesc pe care cu greu îl mai găsim la noi.

 

Din păcate, în contextul ultimului an, tot mai des a apărut gândul de a părăsi ţara. Uneori degringolada, ce parcă a devenit brand de ţară, te poate aduce la disperare. În aceste momente, nostalgia după nordul îndepărtat mă cuprinde profund în braţele ei.

 

Dacă ai fi turistul care vizitează Sibiul în perioada ARTmania, care ar fi principalele top trei atracții pentru tine, dincolo de concerte?

Codruța Vulcu: Recomand călduros, oricărui vizitator, să meargă la Muzeul Astra. Muzeul şi Pădurea Dumbrava sunt de o frumuseţe rară. Iar accesul la muzeu este gratuit în baza brăţării de festival.

 

Alte două obiective de neratat: Muzeul Brukenthal (situat în Piaţa Mare) şi Biserica Lutherana (situată în Piaţa Huet).

 

Cum arată Sibiul tău din viața de zi cu zi?

Codruța Vulcu: Un oraş cu multă efervescenţă, nenumărate evenimente culturale, străduţe pline de poezie şi inspiraţie, cafenele frumoase, oameni primitori şi mult bun simţ. Recomand tutuor să viziteze Sibiul. Este un exemplu bun de urmat!

 

 „Din păcate, în contextul ultimului an, tot mai des a apărut gândul de a părăsi ţara. Uneori degringolada, ce parcă a devenit brand de ţară, te poate aduce la disperare.”

(CODRUȚA VULCU, antreprenor cultural, fondatoarea festivalurilor ARTmania și Blaj aLive, președinta Asociației Române a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale – AROC)

7 recommended
comments icon 0 comments
252 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Viitorul Romaniei