Doctorand bursier în astrofizică la Oxford: “Vreau să mă întorc acasă ca să aduc din experienţa mea în România”

- 11- 924 vizualizari


Planete, meteoriţi, galaxii, constelaţii. Tot acest spectru de corpuri cereşti reprezintă universul în care gravitează viaţa lui Şandor Kruk, un ardelean domol de 26 de ani, din Baia Mare, doctorand în an terminal la Oxford în ştiinţa denumită astrofizică.

Dacă stai de vorbă cu el, îţi dai rapid seama că discuţi cu un tip genial, care deţine un vast bagaj de cunoştinţe în domeniu. Ambiţios şi disciplinat, Şandor şi-a asumat intrinsec o misiune foarte îndrăzneaţă, aceea de a lămuri o parte din misterele neelucidate ale universului în care trăim.

Până să ajungă doctorand, Şandor a fost un elev eminent în Baia Mare. A participat an de an la olimpiade naţionale de fizică, devenite pentru el concursuri de rutină. Însă, odată intrat la liceu a descoperit că astronomia îl atrage mai tare decât fizica, aşa că şi-a dedicat toată energia pentru a aprofunda acest domeniu. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. În ultimii trei ani de liceu, Şandor a fost o prezenţă constantă la Olimpiadele Internaţionale de Astronomie şi Astrofizică, la care a obţinut toate rezultatele posibile, de la menţiune până la medalia de aur câştigată în clasa a 12-a.

Ce a urmat a fost un parcurs facil şi firesc pentru tânărul român. Ce universitate nu şi-ar fi dorit să aibă un viitor student din rândul celor mai buni elevi din lume la o anumită disciplină? Cu o asemenea carte de vizită în buzunar, Şandor a fost acceptat cu uşurinţă la University College din Londra, unde a absolvit, ca şef de promoţie, fizică şi astrofizică. Ulterior, a făcut pasul spre doctorat, aplicând la şase universităţi de top din Europa, între care Oxford şi Cambridge. A fost acceptat la toate şase, dar a ales Oxfordul, unde acum studiază, cercetează şi le predă studenţilor.

Pe lângă parcursul educaţional expus mai sus, Şandor s-a mai remarcat până acum prin două proiecte la fel de ambiţioase. El a pus pe picioare o şcoală de vară destinată elevilor români cu potenţial, pasionaţi de astrofizică şi astronomie, care în fiecare an sunt sprijiniţi să meargă la Oxford pentru a se pregăti gratuit alături de profesionişti în domeniu. În plus, a mai înfiinţat în Marea Britanie prima olimpiadă de astrofizică, proiect în care a cooptat profesori dedicaţi şi elevi britanici entuziaşti cu care participă an de an la concursuri internaţionale de profil.

V.R. Şandor, când şi cum a început incursiunea ta în astronomie?

Am avut norocul să învăţ la un liceu bun în Baia Mare, Colegiul Naţional „Vasile Lucaciu” şi am avut profesori foarte buni, care m-au ajutat să devin ce sunt azi. Am urmat cursurile profilului matematică-fizică, bilingv engleză. La început mi-a plăcut matematica, dar în clasa a 7-a a început să-mi placă fizica. Atunci am participat prima dată la o olimpiadă şi m-am îndrăgostit de această materie. Tatăl meu e inginer şi m-a influenţat oarecum să prind drag de fizică. La olimpiade am participat în fiecare an la faza naţională, dintr-a 7-a până în clasa a 11-a. În fiecare an am luat menţiune. Însă în clasa a 9-a am descoperit astronomia. Totul a fost o coincidenţă.

Şi totuşi această coincidenţă ţi-a marcat cariera…

E adevărat. La început am participat la un concurs judeţean şi m-am calificat la faza naţională. A fost un concurs inedit, cu subiecte interesante. Atunci am început să citesc cât mai mult despre astronomie. În clasa a 10-a am întâlnit un profesor de fizică, şi el foarte pasionat, alături de care am fondat în Baia Mare un cerc de excelenţă în astronomie destinat celor care doreau să facă cursuri extracuriculare. Cercul acesta de excelenţă există şi azi şi e recunoscut la nivel naţional.

De la fizică la astronomie şi astrofizică a fost un pas mic pe care l-ai făcut cu uşurinţă. Care au fost urmările?

Din clasa a 10-a până în clasa a 12-a am participat la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică. Am obţinut toate rezultatele posibile la aceste olimpiade, menţiune, bronz, argint şi aur. În clasa a 10-a am luat bronz, în Indonezia. Într-a 11-a au fost două olimpiade, una de astronomie şi astrofizică, în Iran, cu menţiune, iar cealaltă, în China, unde am luat argint. Iar cel mai bun rezultat a fost la concursul din clasa a 12-a, când am câştigat aurul. Atunci a fost chiar o mare surpriză, inclusiv pentru mine. Aceste rezultate au fost posibile datorită faptului că mi-a plăcut mult să studiez astronomia, învăţam şi citeam doar din plăcere.

După asemenea rezultate, admiterea la facultate bănuiesc că a fost doar o formalitate…

După liceu mi-am dorit să aprofundez astrofizica. Din păcate, în România nu a existat nicio facultate de profil şi am avut doar varianta de a studia în străinătate. Aşa am ajuns la University College din Londra. La finalul celor patru ani de studii am devenit absolvent de fizică şi astrofizică, fiind şef de promoţie. Trebuie să menţionez că în timpul facultăţii am beneficiat de un împrumut acordat de statul britanic pentru achitarea taxelor de şcolarizare. Odată intrat în câmpul muncii, acest împrumut trebuie returnat.

După terminarea facultăţii a urmat pasul natural spre doctorat, de data aceasta la Oxford.  Cum ai ajuns acolo?

Când am început să studiez astrofizica, mi-a încolţit în minte ideea de a deveni profesor universitar, deoarece îmi plăce mult componenta de cercetare. În plus îmi place şi să lucrez cu copiii. Dar pentru a fi profesor universitar trebuie să ai doctoratul în domeniu. Aşa că am aplicat la mai multe universităţi, între care Oxford şi Cambridge. În total au fost şase aplicaţii la universităţi din Europa. Am fost acceptat la toate, dar am ales în cele din urmă oferta de la Oxford. Acolo am primit o bursă totală de la Guvernul britanic, care a inclus taxele de şcolarizare şi alte cheltuieli.

Eşti în an terminal la doctorat. Care e contribuţia ştiinţifică pe care o vei aduce domeniului tău de interes?

Teza mea de doctorat se numeşte „Evoluţia galaxiilor în ultimele opt miliarde de ani”. E o lucrare complexă la care am muncit şi cercetat foarte mult, în care vreau să lămuresc cum au ajuns galaxiile să arate aşa cum arată azi. Pentru mine doctoratul e un job full-time. E nevoie de muncă originală, care, într-adevăr, trebuie să aducă o contribuţie importantă şi originală. Practic, nenumăratele articole ştiinţifice pe care le-am scris până acum vor fi grupate şi combinate într-o carte, care va reprezenta la final lucrarea mea de doctorat. Simultan predau la Oxford, unde sunt tutore pentru studenţi din anul patru de licenţă.

Fiind deja la catedră, ce etape trebuie să mai parcurgi ca să devii profesor universitar?

După doctorat urmează post-doctoratul. Iar asta presupune o nouă rundă de aplicaţii şi probabil mutarea în alt centru universitar. Iau în calcul posibilitatea de a merge în Germania, unde este un centru foarte mare de astronomie. Schimbarea institutelor de cercetare contribuie la lărgirea experienţei profesionale şi a viziunii. E vorba de o diversificare a surselor de informare şi formare. Iar asta mă va ajuta să urc pe scara ierarhică. Îmi doresc ca la final să devin profesor universitar, dar până acolo mai sunt poziţiile de lector şi conferenţiar. Studiile post-doctorale mai durează încă 2-3 ani, aşa că poţi fi profesor cam pe la 35 de ani.

Discutând din punct de vedere temporal, nu ai mai avea mult până când îţi vei vedea visul împlinit…

Nu e chiar atât de simplu, deoarece e o competiţie foarte strânsă. De exemplu, la Oxford suntem câte zece doctoranzi în astrofizică în fiecare an, iar o poziţie de profesor universitar se deschide o dată la câţiva ani. Deci raportul e de 30 de doctoranzi la o poziţie de profesor. Asta nu mă descurajează, dar e clar că trebuie să am şi un plan secundar. Faptul că îmi place să predau nu m-ar deranja dacă aş ajunge profesor chiar şi de liceu şi nu aş considera asta un regres.

Ce te-ar determina să fii profesor, de exemplu, la o facultate sau un liceu din România?

Deocamdată nu mă văd revenind acasă pentru că mai am multe de învăţat în străinătate. Îmi doresc să predau în şcoli sau universităţi din Europa. Însă pe viitor mi-aş dori să mă întorc în România. E drept că m-ar motiva foarte tare dacă societatea s-ar schimba în bine, dacă ar fi mai multă meritocraţie şi mai puţină corupţie. Dar acum vreau să învăţ cât mai multe în străinătate şi pe viitor să aduc din experienţa mea în România.

În ce proiecte te-ai mai implicat în anii petrecuţi în Marea Britanie?

Când am ajuns la Oxford am descoperit că exista o olimpiadă de fizică, dar nu exista o olimpiadă britanică de astronomie. Aşa mi-a venit ideea să organizez un astfel de concurs. Am intrat în contact cu şcolile din Anglia şi am înfiinţat olimpiada de astronomie, care a ajuns deja la al treilea an de existenţă. De la an la an sunt din ce în ce mai mulţi participanţi; am găsit profesori de fizică interesaţi să ducă proiectul mai departe. Iar rezultatele se văd deja, întrucât avem mai mulţi elevi englezi cu care am participat deja la două olimpiade internaţionale.

Un astfel de proiect a ajutat din plin învăţământul britanic. Te-ai gândit la un proiect similar şi pentru învăţământul românesc?

În Oxford avem o comunitate foarte strânsă de români, coagulată în jurul unei familii, în sânul căreia ne întâlnim frecvent. Acolo am discutat acum câţiva ani cum am putea să producem o schimbare în bine României. Şi am ajuns la concluzia că prin educaţie putem contribui la România de mâine. Aşa ne-a venit ideea de a înfiinţa o şcoală de vară destinată elevilor români, care să vină la Oxford ca să se pregătească alături de noi. Am strâns fondurile necesare acestui proiect cu ajutorul unor români generoşi, stabiliţi în Marea Britanie. De exemplu, Nicolae Raţiu, fiul lui Ion Raţiu sau Sir George Iacobescu, arhitect celebru la Londra. Cu ajutorul acestor oameni generoşi, am adus anul trecut 21 de elevi la Oxford, iar anul acesta alţi 24 din 435 de aplicanţi. Ei aplică on-line, iar noi îi alegem pe cei cu potenţialul cel mai mare. Când vin la această şcoală de vară, totul le este asigurat. Această proiect nu ar putea exista fără ajutorul sponsorilor şi al voluntarilor, cărora le mulţumim pe această cale. Proiectul este al comunităţii de români din Oxford şi ne dorim să fie de succes şi în anii care vin.

Ce pasiuni şi preocupări mai ai în afară de astronomie?

Îmi place să-mi ocup timpul cu tot felul de activităţi, printre care şi voluntariat. În puţinul timp liber pe care îl am îmi place mult să călătoresc. Am ajuns să văd până acum aproximativ 30 de ţări. E adevărat că am avut noroc cu doctoratul să merg la observatoare aflate în locuri exotice sau la conferinţe internaţionale. Orice ocazie cu putinţă o folosesc pentru a călători. De asemenea, am făcut parte din echipa de Salsa a făcultăţii.

 

CITAT: „Prin educaţie putem contribui la România de mâine şi tot prin educaţie putem produce schimbarea în bine de care are nevoie România!” – Şandor Kruk, astrofizician doctorand

11 recommended
comments icon 0 comments
924 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Militaru