Inginer constructor de poduri și șosele, pedagog și membru al Academiei Române, Elie Radu s-a născut pe 20 aprilie 1853, la Botoșani.

Tatăl său l-a încurajat, după absolvirea școlii primare și a gimnaziului, să se ducă la Iași și să-și continue studiile pentru a deveni inginer.

Tânărul Elie Radu a ajuns la Bruxelles în 1872, unde a absolvit Politehnica și a obținut titlul de inginer diplomat. Debutează ca inginer alături de Anghel Saligny, la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal.

Elie Radu a contribuit serios la construirea șoselelor transcarpatice, realizate după Marea Unire cu Transilvania. Face 650 km de căi ferate, una dintre cele mai importante fiind Ocna-Comănești-Palanca.

În 1889 reușește o premieră europeană: o stație de captare a apei subterane la Bragadiru și prima rețea de alimentare a Bucureștiului.

A lucrat la contruirea a peste 60 de clădiri de gări, și a mai realizat alimentarea cu apă și a orașelor Sinaia, Turnu Severin, Târgoviște, Iași și Botoșani.

A muncit neîntrerupt până la vârsta de 78 de ani când, pe 10 octombrie 1931, s-a stins din viață.