Corina Murafa, o tânără care a rămas pentru a schimba România

3- 9 vizualizari


Pentru a descrie „fișa postului” Corinei Murafa, limba română trebuie să găsească un echivalent potrivit pentru cuvântul „changemaker” din engleză. Mot-a-mot, ar însemna „producător de schimbări”. Și-a dorit să devină politician, ambasador, a dar a virat spre domeniul energiei și sustenabilității și apoi spre implicare civică. A studiat la Universitatea București, la New York University și Hertie School of Governance din Berlin. A fost primul Delegat de tineret al României la Națiunile Unite. Între 2014 și 2015, Corina a lucrat ca expert al Băncii Mondiale. A fost consultant al Cancelariei Primului Ministru și al unor instituții și companii. După ce-a lucrat cu politicieni, și-a dat seama că trebuie să se implice mai mult în inițiative civice pentru a reuși să schimbe lucrurile de jos în sus. Între altele, a co-fondat Factual.ro, prima platformă care verifică acuratețea informațiilor vehiculate de către personaje publice și a devenit co-director al Ashoka România, o organizație non-profit care-și propune să susțină inițiativele sociale și a publicat recent o hartă a inovatorilor din România, ce include 932 de oameni care generează ori susțin schimbarea în România.    

Viitorul României: Cât de mult din traseul tău profesional de azi întrezăreai la început de drum? Cât de mult loc lași pentru neprevăzut?

Corina Murafa: Când eram la început de drum vroiam să fiu politician. Apoi ambasador. Apoi am cochetat cu ideea de a fi cel mai tare expert în energie într-o organizație internațională. Diversele etape din traseul meu academic și profesional mă îndemnau în direcțiile respective. După experiența anului 2016, când am lucrat îndeaproape cu decidenții politicieni și am contribuit direct la schimbări majore de legislație, am rămas cu un gust amar. Mi-am dat seama că schimbarea, pentru a a fi durabilă, trebuie să vină de jos în sus, și nu de sus în jos. Că nu e suficient să avem legi bune, ci că trebuie să existe și o societate pregătită să le implementeze și să ceară schimbarea. De aceea am decis să construiesc, alături de Ashoka – cea mai mare organizație de sprijinire a inovatorilor sociali –, un ecosistem pentru schimbare în România. Dar, ca să îți răspund la întrebare, am ascultat diferitele provocări profesionale care mi-au apărut în anumite momente din viață, nu am planificat în detaliu fiecare etapă, ci am țesut un fir roșu între mai multe contexte care mi s-au întamplat. Am știut însă mereu că am un obiectiv mare: să schimb societatea din România. E vag, dar cred că știi la ce mă refer. Și asta am urmărit cu fiecare etapă din traseu.

V.R.: A fost un moment anume în care ai decis că trebuie să te implici în inițiative civice?

C.M.: Mi-am petrecut adolescența într-o perioadă în care tinerii aveau acces la infinit mai puține oportunități de implicare civică decât acum. Eram mai degrabă pasionați de dezvoltare personală, de cultură, de jurnalism. Civismul a venit la mine mai târziu, o dată cu primii ani de facultate. Am făcut Științe Politice la Universitatea din București, într-o perioadă în care făceam cercetare de teren din anul I. Așa mi-am dat seama că trebuie să reformăm partidele politice, de exemplu, luând interviuri de cercetare liderilor organizațiilor locale ale acestora. Tot în acei ani – cred că nu aveam 20 de ani împliniți – am derulat o cercetare în cadrul Asociației ORICUM, pe care o fondasem cu mai mulți prieteni, despre valorile tinerilor români. Cu sprijinul British Council am coordonat multe focus grupuri în orașe mici din România, vorbind în fiecare, ore întregi, cu zeci de tineri. Atunci mi-am dat seama că România e mult mai mare decât cartierul cochet în care locuiam în București și decât cercul meu de prieteni participanți la olimpiade școlare. Am realizat că trebuie să inspirăm și să oferim șanse de dezvoltare și participare în societate, dar și modele și valori tuturor tinerilor din România, nu doar celor din bula mea. Atunci probabil s-a declanșat în mine microbul civic.

Corina Murafa foto-2

V.R.: Crezi că există vreun leac pentru dezgustul mult-discutat al oamenilor de bine față de politică?

C.M.: Pragmatismul e probabil cel mai bun leac. Întreabă-te dacă vei avea mereu resurse, nu numai financiare, de orice fel, ca să trăiești numai în bula ta. În corporația ta, în grădinița privată a fiului tău, în cercul tău de prieteni cu care bei bere. Gândește-te că, fără să vrei, vei lua contactul cu societatea. Felul în care arată societatea în care trăiești e determinat de felul în care se face politică: de la starea drumurilor pe care mergi zilnic, la șpaga pe care ți-o cere medicul, la dobânda pe care ți-o ia banca, la tot.

V.R.: Pe tine ce te ține în România?

C.M.: Un simț al datoriei, dar și pragmatismul. Pragmatismul vine din realizarea că, la niște vârste la care în alte țări mai dezvoltate aș fi făcut probabil internship-uri plictisitoare, aici am făcut lucruri care au contat și am avut șansa să lucrez direct cu oameni foarte interesanți. Am lucrat cu miniștri, cu prim-miniștri, cu membrii conducerii celei mai mari companii din România și am contribuit la crearea unor proiecte care mișcă România. Cum e Factual.ro, de exemplu. Datoria nu știu de unde vine. Probabil e vorba de un patriotism discret pe care îl am în mine de când eram mică. Probabil e recunoștință față de toți românii pe care îi admir pentru ceea ce fac.

V.R.: Spuneai într-un interviu de acum șase ani că România ar putea pierde o generație prin hemoragia de tineri valoroși. S-a schimbat ceva în tendința asta, din ce-ai observat?

C.M.: Tendința e încă acolo și e periculoasă. Piața talentelor în România s-a restrâns mult. Mulți oameni cu care ai vrea să lucrezi, fiindcă știi că alături de ei ți-ai crește exponențial impactul, nu mai sunt în România. Cei care sunt au proiecte personale extrem de importante, la care nu ar vrea să renunțe. Pe de altă parte, am văzut din ce în ce mai mult și migrație circulară: tineri români care studiază în afara României, lucrează o vreme acolo, și își dau seama că în România pot avea cariere mult mai provocatoare. Și se întorc. Am vorbit recent cu participanții într-un program de leadership în energie – Aspen Energy Lab. Erau aproape 20. Toți avuseseră experiența studiilor și lucrului în afară și se întorseseră aici, în mediul public, privat, politic sau în societatea civilă. Dar mai e mult până creăm masa critică.

V.R.: Ashoka România a realizat, între altele, a hartă a inovatorilor sociali, cu aproape 1 000 de nume. Ce exemple de pe lista asta ți-au rămas în minte?

C.M.: Noi nu am creat această hartă cu ideea de a face un concurs de inovație, deși au fost într-adevăr inovatori cu mai multe nominalizări și alții mai puțin cunoscuți. Am creat-o mai degrabă ca să vedem tendințe în acest domeniu. Și să înțelegem cum îi putem sprijini pe acești oameni. Și am rămas în minte cu o serie de concluzii. Că, de exemplu, spre deosebire de alte țări din Europa unde Ashoka a derulat exerciții similare, în România sunt mai multe femei decât bărbați în acest domeniu al inovației sociale și antreprenoriatului social. Pe de altă parte, că cele mai reprezentate sectoare sunt educația și incluziunea socială, dominate de femei, dar aceste sectoare sunt foarte izolate. Cei care lucrează în aceste sectoare au tendința să lucreze între ei, să se conecteze mai puțin cu inovatori din alte domenii, cu antreprenori, cu oameni din business.

V.R.: Totul pare să se întâmple la București sau cel puțin cu plecare din Capitală. Vezi domenii care să contrazică asta, în care schimbarea să vină din altă parte?

C.M.: Da, cu siguranță. Am cunoscut la Timișoara, de exemplu, tineri care, organizați într-un cluster, patentează și comercializează idei inovatoare în domeniul energiei. Am cunoscut la Cluj sau la Iași exemple de economie circulară care în București nu există nicicum. Am aflat de inițiative de incluziune socială la Oradea în care lucrează cot la cot business-uri mari, fundații comunitare și administrația publică. La Iași am găsit întreprinderi sociale care sunt competitive din punct de vedere al costurilor cu mari furnizori din București, nu numai că produc impact social. Se întâmplă enorm de multe lucruri în țară, iar sutele de nume din Harta Inovatorilor Sociali arată acest lucru. Din păcate, aceste modele din afara Bucureștiului sunt prea puțin cunoscute și sprijinite și, implicit, ajung să colaboreze foarte puțin intersectorial și interregional.

CITAT: “Am realizat că trebuie să inspirăm și să oferim șanse de dezvoltare și participare în societate, dar și modele și valori tuturor tinerilor din România, nu doar celor din bula mea”. Corina  Murafa, co-director Ashoka România

 

Fotografii din arhiva personală a Corinei Murafa

3 recommended
comments icon 0 comments
9 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Vlad Odobescu


Bookmark?Remove?

„Dizabilitate” e doar un cuvânt dus de apă

-

Joia e ziua pentru înot. Deși Dragoș (20 de ani) are o formă de autism care nu-i permite să vorbească, iar nerăbdarea lui se arată în gesturi. Până să se facă ora pentru antrenament, așteaptă ca pe ace pe marginea bazinului. Sunt patru ani de când Dragoș parti... Mai mult »