a

Ce caută turiștii străini în România

- - 19- 559 vizualizari

Cam la orice oră traversezi Piața Revoluției din București, o să găsești în zonă un cerc de cetățeni îmbrăcați lejer, strânși în jurul unui personaj cu vorbele la el, care arată la un moment dat spre acoperișul fostului sediu al Comitetului Central, mai exact spre locul din care a decolat elicopterul lui Ceaușescu, în decembrie 1989. Încă un grup de turiști străini învață care-i treaba cu istoria recentă a României.

Numărul turiștilor străini a crescut de la an la an, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). În 2015, peste 2,2 milioane de cetățeni ai altor țări au ajuns în România, în creștere cu 300.000 de persoane față de 2014 și cu aproape un milion mai mult comparativ cu 2009. Cele mai căutate destinații au fost, în ordine: Bucureștiul și alte orașe mari, apoi stațiunile din zona montană, stațiunile balneare, litoralul și Delta Dunării. Anul trecut, România a avut cea mai mare creștere din Uniunea Europeană a numărului de înnoptări ale turiștilor români și străini – cu 15,9% mai mult față de 2014, arată un studiu Eurostat.

Dincolo de statistici, am vrut să aflăm ce caută străinii în România: care le sunt așteptările, ce revelații au, dacă au, ce sfaturi au să ne dea. Așa că am vorbit cu trei ghizi de turism care-i însoțesc în călătoriile lor de zi cu zi, cu explicații, legende și zâmbete.

turism-bucuresti1

E loc doar pentru mai bine

Interesul pentru România este din ce în ce mai mare, spune Ana Adămoae, care estimează că din septembrie 2014 până acum a interacționat cu vreo 500 de turiști străini. Nu e loc decât pentru optimism în domeniul ăsta: deocamdată, turismul românesc poate doar să crească, pentru că cifrele sunt încă foarte mici în comparație cu țările din zonă.

Pentru mulți străini, turismul vine mai degrabă la pachet cu vreo călătorie de afaceri în România. “Cred că aproape 70% vin pentru business și, dacă au ceva timp liber de la job, încep să exploreze orașul sau castelele de la Sinaia și Bran”, explică Ana.

Majoritatea n-auziseră decât de comunism, Ceaușescu și Dracula, e tot ce asociau cu România. “Nu știau mai nimic despre noi: ce limbă vorbim, ce obiceiuri avem, ce istorie”, mai spune ea.

Din experiența Anei, turiștii trecuți de 45 de ani au cele mai multe întrebări. Vor să știe cât mai multe lucruri legat de prezentul țării: care sunt salariile, care sunt costurile vieții, cât costă o locuință și alte chestii, cum ar fi de ce ghidul vorbește așa de bine engleză.

Dintre cei care optează pentru tururi ghidate de agenții, majoritatea optează – din observațiile ei – pentru tururi de patru ore, care să includă Muzeul Satului și Palatul Parlamentului. “Am observat că și grupurile mari de pe vase de croazieră sau venite în circuite mai lungi ajung tot la aceste două obiective, plus o plimbare prin Centrul vechi”, spune el. Alte tururi de patru ore includ Mogoșoaia și Snagovul, promovate cumva în legătură cu mitul Dracula.

Când vine vorba de descoperirile vizitatorilor, Ana consemnează faptul că mulți pomenesc gustul bun și natural al mâncării, indiferent de sezon. O altă observație ar putea să li se pară surprinzătoare românilor: mulți turiști care au văzut orașul alături de Ana spun că Bucureștiul e foarte verde.

6

“România are niște lucruri pe care Vestul le-a pierdut

Din 2014, de când a lăsat televiziunea deoparte, George Trandafir s-a apucat de turism cu inima îndoită. A fost foarte plăcut surprins că există cu adevărat o piață în creștere în România. A întâlnit în ultimii doi ani turiști din toată lumea. Înainte să stăm de vorbă, se întorsese dintr-un tur alături de o familie de indieni născuți în Malaezia și care trăiesc acum în Qatar. I-a întrebat ce caută pe-aici. I-au zis că unul dintre motive e că, spre deosebire de Vestul Europei, România e o destinație sigură. Și infrastructura se pune la punct: mai încet, dar lucrurile se mișcă, spune el. Dincolo de asta, “România are niște lucruri pe care Vestul le-a pierdut: satele tradiționale, viața reală, să stai cu localnicii în casă, să mănânci cu ei. (…) România, fără discuție, pe termen mediu, va fi o destinație din ce în ce mai căutată”, socotește George.

Mai mult de două treimi dintre turiștii pe care George îi ghidează sunt americani. Cu totul, cam 80-85% vin din afara Europei, estimează el.

În general, oamenii care au de la 40 de ani în sus vor să știe despre cum se trăia sub Ceaușescu. George era foarte tânăr la Revoluție, avea doar zece ani, iar când își povestește amintirile, străinii sunt șocați. “Le zic că erau doar două ore de program TV pe zi. Că scriam poezii împotriva lui Ceaușescu pentru că dădeau foarte puține desene animate. Că seara făceam temele cu mănuși. Că familia mea n-avea posibilitate să cumpere TV color și că o soluție era ca oamenii să cumpere un geam colorat pe care-l puneau în fața televizorului, doar ca să-ți dea senzația că era colorat. Le povestesc cum era cozile: de multe ori, oamenii se puneau la coadă, fără să știe la ce anume, și că făceau coada din sacoșe. Nu găseai carne în magazine și trebuia să te descurci, să cunoști pe cineva.”

“Nu începem niciun tur fără australieni”

Cei mai mulți străini vin aici fără să știe mai nimic despre România, spune Ștefan Munteanu, care s-a apucat de tururi acum patru ani și jumătate. Tocmai de aia turiștii vor să vadă ce-i cu țara asta, și tot ce află e surprinzător pentru ei.

Majoritatea celor pe care-i întâlnește sunt tineri, media ar fi pe la 25-30 de ani. Dar profilul se schimbă în funcție de sezon: de exemplu, prin primăvară încep să ajungă mai mulți turiști care includ România în tururi mai lungi. Ca naționalități, predomină cele din Europa: englezi, spanioli, germani. Urmează israelienii și americanii.  Se întâmplă cam o dată la două săptămâni să aibă într-un tur oameni de pe toate continentele. “Avem și o glumă: că nu începem niciun tur fără australieni, mereu e câte unul.”

În ultimii ani, a crescut nu doar numărul turiștilor, ci și cel al zilelor pe care aceștia le petrec în România, observă Ștefan: “Acum patru ani veneau în București poate o zi, între Budapesta și Istanbul, sau între Budapesta și Sofia. Acum stau câte trei-patru zile, ajung și prin Brașov sau prin alte locuri. Încep să vină și în city break-uri. Apoi, au un alt nivel de cultură și sunt mai curioși”.

Turiștii care mai auziseră câte ceva despre București vin cu așteptări dintre cele mai negre, și vor să știe de ce nu-i chiar așa cum credeau ei. Ștefan își amintește câteva nedumeriri: “Unde sunt toți câinii vagabonzi?”, “N-am văzut cerșetori foarte mulți” sau “Câți locuitori trăiesc în canalele de sub București?” – ultima de la cineva care văzuse acum câțiva ani un documentar despre Gara de Nord. Apoi, întreabă de ce nu avem grijă de clădirile din oraș, pentru că unele sunt într-o stare destul de proastă. Vor să știe despre viața în comunism, despre Casa Poporului. Câțiva, mai în vârstă, își amintesc că au văzut la televizor Revoluția sau fuga lui Ceaușescu.

Vor să afle despre istoria noastră, în special despre Vlad Țepeș. Vor să știe de ce vorbim o limbă latină, mai vor să afle tot felul de informații practice: ce să viziteze, ce să facă în oraș, rezumă Ștefan. “Mulți sunt interesați de Transilvania și atunci merg în Brașov și Castelul Bran. Mai mulți ar fi la tururi în Brașov, acolo apare mai multe întrebări de genul ăsta”.

Iar fiecare poveste aduce alte întrebări.

CITAT: “Acum patru ani veneau în București poate o zi, între Budapesta și Istanbul, sau între Budapesta și Sofia. Acum stau câte trei-patru zile, ajung și prin Brașov sau prin alte locuri”. Ștefan Munteanu, ghid de turism

Fotografii de Vlad Odobescu

19 recommended
559 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de